c’est ca…

17 May

Continue reading

Advertisements
Aside

Part 2-shared.

14 Jun

Dragilor, ceea ce urmeaza se vrea a fi un jurnal de vara-ish daca se poate numi asa. Revin aici pe blog daca tot il am. Asadar:

awwwwDupa indelungi deliberari liberul meu arbitru si sponsorii mei oficiali au concluzionat ca ar trebui sa mai petrec o vara de Work (and Travel ca asa-i cliseul) in San Francisco, California, USA, mai precis.

Si uite-asa m-am trezit studenta model cu o singura boaba dupa o sesiune terminata devasat ca sunt intr-a 7-a ora de  zbor deasupra Groenlandei, judecand ghetarii si zapada scruntate curios cu privirea prin alveola ovala a avionului   United Airlines. Nu stiu cat de precisa a fost aproximarea mea dar certa e latitudinea destul de nordica. Calatoresc in sens antiorar pe meridiane, inghet si astept. Sunt una dintre romanii  la Economy Class pe un zbor cu americanii de la Economy Class care merg acasa in San Francisco.

Dupa indelungate survolari ale peninsulei,  monstrul se hotaraste sa decoleze, stau la o coada unde o tanti cu origini de gheisa si amabilitate nacaracteristic americana (inexistenta) se asigura din nou ca sunt eligibila sa fiu pe taramul fagaduintei, ma amprenteaza, imi pune toate intrebarile posibile si-mi ureaza formal in cele din urma “Welcome to USA!”

Trag aer in piept, imi gasesc bagajul, ies din aeroport, si surprizaaaa: vad scris pe o foaie A4 “Mirela, bine ai venit!” E placut sa simti ca totusi esti persoana care merita sa aiba prieteni cu care se mandreste. Tatyana si Jane, pe care le-am cunoscut anul trecut m-au intampinat la aeroport!

Intentionez sa aduc update-uri constante pe perioada verii cu ce invart pe aici.Keep in touch!

infrastructura

9 Dec

Cand nu stii incotro vrei sa mergi ,orice drum este cel bun. Si aflat la rascrucea asta de variante, vrei sa o apuci tocmai pe cea mai impracticabila, pe cea mai dezabilitata. Pentru ca  ai mai fost pe acolo, o singura data, si ti-a placut, cu atat mai mult cu cat inainte nu stiai unde duce. Nici acum nu stii, si tocmai de aceea ai vrea sa o parcurgi pana la capat. Ai vrea sa gasesti un drum foarte asemanator, dar stii sigur ca nu ar mai fi la fel. Oare drumul tau favorit se afla in reabilitare, oare e prea aglomerat? Daca ar fi asa, macar ar trebui sa stii, te-ai strecura cumva pe sub bariera, ai ignora semnul “INTERZIS”, ai merge mai departe si te-ai opri la fiecare pas, ai indeparta obstacolele, ai astupa gaurile, pentru ca la capat te asteapta ceva care ar merita toata sarguinta.

Acest drum te-ar duce exact unde vrei sa ajungi. Atata timp cat semnul “INTERZIS” nu e tot  acolo…

armonie mare

15 Jun

Nu de alta,dar vine sesiunea. Stiiiu… o sa spuneti toti ca e aproape gata si ca ati inceput sa va decazati de prin camine si sa va indreptati spre alte zari mai putin caniculare(eu asta visez, gen Gura Haitii). A inceput sa  miroase a vacanta, avem megaplanuri…(Da, si eu am avut  in ultima vreme, sa-mi finalizez super proiectul de an la topo…funneh,huh?)

Ba asta e un moment cand facem bilantul. Cate restante, cata multumire sufleteasca, cata experienta adunata, cata lume cunoscuta, mai mult sau mai putin importanta.

Ce am facut in ultima vreme? Curatenie. Suna ciudat, like cata curatenie puteam sa fac si pe unde? Pai cam peste tot. Am inceput cu gandurile mele. Apoi cu sentimentele. Am continuat cu oamenii care nu-si aveau rostul, pe langa mine.  Astia sunt de 2 sexe, de mult mai multe caractere, tipologii etc. ( Tocmai mi s-a asternut o umbra pe fata.) Sunt cei care s-au descotorosit de mine nerealizand pe moment importanta deciziei sau cei la care am renuntat eu din motive mai mult sau mai putin logice. Ca si orice sfarsit trebuie tratat ca atare si blagoslovit, din nou, cu un bilant: s-au rezolvat niste legaturi karmice, cum ii place lu’ matusa-mea sa zica, astfel ma simt un pion important al universului contribuind la refacerea echilibrului. Imi spunea cineva la un moment dat de principiul cauza-efect. Perfect aplicabil.

Nu mai vreau sa starnesc sentimente dubioase cu  impresii intime, so back to the real world. Mi-am propus sa fiu o fetita pragmatica in urmatoarele 3 saptamani si sa ies cu fruntea sus din sesiune. La noi in barlog, permitandu-mi sa o citez din nou pe Paulica e o perioada propice sfortarilor intelectuale.E plin de  literati, medici, topografi si jidani mici, ce ingrasa porcu’ in ajun.

Va doresc succesuri la toti precum si mie.

nocturn,așa

11 May

2 noaptea, nu ai nici cel mai mic simptom ca ai putea adormi curand…ce să faci? Stai si tu ca omu’ și te rogi la Duamni-Duamni ca(virgula) condițiile meteo nefevorabile să dea peste cap planurile făcute de alții pentru tine,ca deh, oricum nu te poti trezi dimineața la 8…

Sunt student in practică si asta o să-mi marcheze urmatoarele două saptamani din viață. Doua saptamani program fix,de la 8 A.M. la 2P.M. Teoretic. Nu ca nu as mai fi  experimentat treaba asta vreo 12 ani de zile din viata ( Doamne iarta-ma,cat mi-s  de scolita…), dar parca totusi…

Asadar si prin urmare, luni dimineața la ora 8 am purces spre scoala, aveam de mers “diparti”,vorba lu Paulica, peste drum ca sa fiu mai precisa aproximand distanta de la mine pana la USAMV Cluj-Napoca. Buhaită inca de somn, imi blestemam soarta si ora la care ma trezisem, pana cand, ajungand in fața aulei “Mihai Serban” am dat cu ochii de colegi, dragii de ei,unul mai chiaun ca altul, de coada de la automatul de cafea si de  Iosif,care tragea  un nap pe o banca in fata impozantei cladiri. Totul bine si frumos, mă imbracasem eu “di bataie”, anticipând o  expediție pe tarla,  asa ca topografi ce vom fi candva (Doamne-agiută!). Nu a fost sa fie, dar apreciați spiritul prevăzător. Toata aventura asta a finalizat-o un domnișor asistent universitar (fie vorba intre noi,asa  timid si rușinos ca o fată mare era baiatu asta…), prezentându-ne normele protectiei muncii pe perioada de practica universitara. Am dat cu subsemnatu pe o fișa si ne-am cărat care pe unde a apucat. Șah-mat pentru noi!

Ziua 2-a fost foarte sweet, am bagat o drumuire de  nivelment…pfoai! Eroarea mica, 5 mm.

Mâine vreau sa plouă.

Vă salut si vă respect!

Hai uă Mirela.

10 May

Mirela: “Bă, eu n-am scroll la laptop…”

Uţa: “Naşpa că n-ai scroll bă…”

Mirela: “Ciiii băăăă?!?!?! Ş ci dacă n-am scroll la laptop?!?! Cum adică îi naşpa?!”

Uţa: “…”

Câteva ore mai trârziu…m-am hotărât să devin bloggeriţă. Nu de alta dar parcă mi-e dor de clasa a10a când eram şi eu capabilă să transmit ceva  în cuvinte fiind şi  olimpică la română.

Ţineţi minte copii: “Chiar dacă n-ai scroll…poţi să fii cul”